Actor si apologet crestin, involburat ca un rau naprasnic de munte, Dan Puric sintetizeaza in modul cel mai original romanul regasit launtric si reintors la defintitiile fundamentale ale neamului. Compus de sobrietate si melancolie, dar si de verva sagalnic- hatra, actorul nostru a reusit sa intre in inimile romanilor, fermecand auditoriul cu crampeie dintr-o Romania autentica, necontaminata ideologic. Soptite parca la gura sobei, recursul la Traditie suna autentica in gura lui Dan Puric, nici o nota falsa nu iriteaza timpanul, nici o manifestare nu obnubileaza retina. De remarcat mai ales modul cum intra in sufletele tinerilor, reusind sa tulbure chiar si cele mai inchingate minti supuse postmodernismului. De la voievozii neamului, pana la interbelicii marturisitori ori cei care au luptat in munti indoindu-se fara sa se franga, reinnoieste legatura cu un trecut inca abscons pentru cea mai mare parte a romanilor.
Dan Puric vorbeste intr-o lume in care corectitudinea politica cere celor mai multi sa taca. Adapat de la izvoarele perene ale neamului, cunoscut si apreciat in mediile monahale, ascultat pentru prima data, Dan Puric vrajeste si dezvrajeste in acelasi timp un neam debusolat si in cautare de repere. Nefiind adept al unui discurs alambicat ori a unei atitudini ex-cathedra, isi gaseste loc in inimile romanilor tocmai prin acest lucru, reusind sa-si gaseasca un loc in ungherele cele mai intime ale sufletului romanesc. Despre Dan Puric s-au spus intr-atatea lucruri frumoase incat orice alte comentarii nu-si mai gasesc locul. Pentru o generatie tanara grabita, discursul actorului crestin lasa urme simpatetice, dovada ca Pronia lucreaza in sufletele lor in moduri pe care nu le intuim. Diseminand dragostea de neam si marturisind adevarul crestin, Dan Puric ar putea fi catalizatorul generatiei tinere metamorfozate in acea “tanara generatie” de care vorbea Mircea Vulcanescu intre cele doua razboaie. Indiferent de va reusi ori ba, vom ramane cu un “stil Dan Puric”–stil care vremuieste printr-o societate romaneasca care taras-grapis da semne de anamneza istorica.
