Gena romaneasca si vorbele lui Boloni

“Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deoarece se poate mulţumi cu puţin. Are o capacitate de a suferi în tăcere, fără a se revolta. Toate aceste caracteristici se găsesc în jocul echipei naţionale”(Ladislau Boloni)

Am urmarit si eu meciul de aseara, Romania-Franta 0-0. Am vazut o nationala a Frantei insipida, lipsita de inspiratie si o nationala a Romaniei tematoare, baricadata in aparare si care a bubuit mingile, poate-poate iese ceva. Comentariile ce au curs dupa meci afisau un ton optimist: rezultat bun!, sanse la calificare!, important e ca n-am pierdut! Foarte putini s-au legat de faptul ca am fi putut mai mult, ca Franta nu a aratat mare lucru si a fost o echipa de batut, daca vrei sa iesi afara din grupa, caci a te baga cu fundul in poarta si in celelalte doua meciuri, de unde ar rezulta teoretic inca doua puncte nu iti ajung pentru calificare. Ne multumim iarasi cu putin, facem o performanta din faptul ca n-am pierdut, lasand pe planul secund ca scopul e victoria, prin gandirea unei strategii care sa-ti permita iesirea din grupa. Intram deja in domeniul filozofiei neputintei romanesti, amprentata in gena acestui neam. Un neam cu imense resurse intrinsece dar care pacatuieste la capitolul temeritate, spre neimplinirea lui. Privind lucrurile diacronic, evolutia noastra nationala se bazeaza pe acelasi plan subsidiar, pasind umbrit si cu capul plecat in urma celorlalte neamuri. Veacuri de randul am fi putut domina Rasaritul prin numar, insa am preferat sa vedem cerul din fosnetul padurilor. Un cheag ce nu poate fi exterpit isi trage seva din vitalitatea acestui neam, o educatie umila primita de copiii romani de mici ii face sa se auto-situeze pe un plan inferior altora. Antrenorul Ladislau Boloni da verdictul in materie de fotbal:”toate aceste caracteristici se regasesc in jocul echipei nationale”. De ce cand joaca Romania indiferent cu orice echipa, discutiile microbistilor romani preiau acelasi ton fatalist “ne bat astia de ne rup, n-avem nicio sansa, bine ar fi sa nu pierdem”? Jocul Romaniei intruchipeaza cel mai bine mentalul colectiv al neamului romanesc. Marile victorii vin din ruperea acestor zagazuri mentale, dar din pacate, acestea sint prea rare. De prin ce veacuri se trage reziduul mental ca noi sintem din nastere niste supusi, carora portile biruintei nu le sint niciodata deschise? Acelasi pas sacadat cu traista in spinare, pornit din negurile Evului Mediu si timid, ca nu cumva sa deranjeze. Putem mai mult, dar ne multumim cu putin. Sa indraznim sa visam, sa invingem, sa ne bucuram!

Razvan

Despre frumusetea uitata a vietii (Andrei Plesu)

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.

Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului.

Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor.
Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.

Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine.

Imi incep ziua apoplectic, injurand “situatiunea”: gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei.

Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil.

Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva.

Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie.
Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imedi! atului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii.
Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.
Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline.

Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.

Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?
Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei.
Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu

De prin campania electorala adunate

G. Becali, voievodul, ursul si Principele mai nou atrage si “binecuvantarea divina” in valuta:

… si dezamagirea campaniei electorale: (nu, nu e un candidat, ci actorul Dan Puric):

In pelerinaj la manastirile Petru-Voda si Diaconesti

PERIOADA:

19-22.06.2008
19.06.2008 – PLECARE DIN BUCURESTI SPRE MAN. PETRU VODA (ora 16.00). Participare la Sf. Maslu (slujba de noapte)
19.06-21.06 – MAN. PETRU VODA
PE 21.06 SE PLEACÃ SPRE MAN DIACONESTI. Cazare la Diaconesti
22.06 – SF. LITURGHIE LA MAN. DIACONESTI, APOI PLECARE SPRE BUCURESTI

COST 150 RON

Rel. la tel. 0745124083, 324.26.61

A trecut si GayFest-ul…

A trecut si GayFest-ul, parada minoritatilor sexuale din Romania. Ce am vazut? O puzderie de analisti care ne explicau pe la televizor cat e ceasul si cum noi trebuie sa fim toleranti de vreme ce acum sintem europeni cu acte in regulai—un mars pentru apararea familiei organizat in prima zi a saptamanii GayFest de catre niste fundatii crestine, un mars al Noii Drepte organizat in aceeasi zi cu marsul homosexualilor, un contingent impresionant de jandarmi strasnic echipati ca pentru razboi si o mana de homosexuali, travestiti si ce vor mai fi fost incadrati de dubele jandarmeriei, multa incrancenare, sloganuri belicoase si multime furioasa ori amuzata.

Ce vor fi castigat homosexualii din acest mars nu mi-e prea clar. Ca au vrut sa arate cu tot dinadinsul sa arate ca exista?-ca le place sa provoace? –sa-si exhibitioneze deviatia? Multimea furioasa cu greu a putut fi stapanita pe margine, iar “Fest-ul” lor s-a transformat mai degraba intr-un ‘Protect-Area”. M-a indignit modul in care au prezentat televiziunile evenimentul, intr-o cheie “pro-homosexualitate”, perorandu-se mult pe dihotomia gay vs extremisti de dreapta ori fundamentalisti crestini, insinuandu-se ca majoritatea romanilor cu nasurile cumsecade i-ar accepta pe homosexuali. O mostra in acest sens ne-a oferit-o un anume post tv (caruia nu-i dau numele) care intr-o serie de interviuri luate de pe strada unor bucuresteni a “demonstrat” ca majoritatea romanilor au o opinie toleranta fata de gay. Ca sa fiu mai explicit, din vreo 6-7 interviuri de pe strada, toate au fost pro-homosexualitate. Parca n-as crede, am banuiala ca persoanele care si-au manifestat alte opinii au fost taiate din reportaj. Probabil ca se pompeaza sume imense in a “educa” poporul intr-o viziune europenista, unde adevarul crestin este relativizat. De vreo 3 ani de cand in Bucuresti se organizeaza parada homosexualilor, lucrurile au stat cam la fel.  O fi  si aici o manevra a presei care doreste sa scoata in evidenta tocmai persecutia la care chipurile ar fi supusi homosexualii, ceva in genul “romanii nu au nimic cu noi, singurii care ni se opun sint extremistii” iar de aici ar decurge o serie de favoruri si simpatie europeana pentru homosexualii caci “eurocratia” are legi transante in aceasta problema. Probabil ca si anul viitor ne vom trezi cu inca un mars al gay-lor, altele de protest pasnic ori radical cu scandari din repertoriul peluzelor de fotbal–vreme trece, vreme vine.

Razvan

Cum ne respectam istoria

Pe principiul: “un popor care nu-si respecta istoria nu e la randul lui respectat in lume”, un articol care te lasa fara comentarii: “Taranii din Sarmisegetusa cultiva cartofi si ceapa printre ruine“.

Gr. Lese–”Saracu’ omu’ cu dor”

Un interviu cu Horia-Roman Patapievici

Horia-Roman Patapievici, cunoscutul nostru scriitor, filozof, esesit si presedinte al Institului Cultural Roman a oferit un interesant interviu in ultimul nr al revistei 22. Atacat atat de adeptii corectitudinii politice cat si de ultranationalistii de pe la noi, Horia-Roman Patapievici raspunde cu detasarea celui care are dreptate dar vede ca n-are cu cine.

Interviul il puteti citi aici

R. C.

Asta da aggiornamento!

Extraterestrii mai catolici decat Papa

Mars pentru normalitate

via blogul lui Claudiu Tarziu :

La initiativa unui grup de tineri crestini, luni, 19 mai a.c., incepind cu ora 17.00, in Bucuresti va avea loc un mars pentru normalitate, pentru familie si contra propagandei homosexuale. Mai multe detalii despre mars gasiti pe blogul amintit mai sus.