Despre reinstaurarea monarhiei

“Romania ar trebui sa fie republica prezidentiala sau monarhie constitutionala” clama prim-ministrul Romaniei Calin Popescu-Tariceanu acum cateva zile, prilej de dezbateri, situari de pozitii FSN-iste si ceva semnale de alarma tampe. De faptul ca fraza a fost rostita de presedintele liberal cu aluzie la tendintele dictatoriale ale presedintelui Traian Basescu, nu ma indoiesc, dar aceasta propunere liberala ar putea ridica din nou la fileu subiecul reinstaurarii monarhiei in Romania. Din pacate, dupa ‘90, scena politica romaneasca nu a beneficiat o dezbatere nationala asupra monarhiei, romanii multumindu-se volens nolens cu institutia prezidentiala, mostenire a puseului comunist din 30 decembrie 1947, cand regele Mihai a fost obligat sa abdice.

Multa vreme (mai ales in deceniul trecut), ideea monarhica a fost apanajul PNT-CD-ului, partid scos insa astazi pe centura partidelor politice. Cat e sinceritate in demersul PNL-ului si cat e declaratie belicoasa la adresa luI Basescu nu putem sti, dar pentru Partidul Liberal ar fi un castig pozarea intr-un partid monarhist, intregindu-i alura de cel mai european partid de pe scena politica romaneasca. Confruntandu-se cu autoritarismul presedintelui Traian Basescu si lipaitul sordid al acestuia prin diverse capitale, monarhia constitutionala ar putea reprezenta un factor de echilibru si normalitate in politichia romaneasca. In ciuda faptului ca numeroase personalitati din spatiul cultural-politic al Romaniei si-au manifestat atasamentul pentru valorice monarhice, ideea monarhista inca e privita cu suspiciune de majoritatea romanilor, desi ar trebui sa reprezinte elementul de coeziune national. In mentalul colectiv romanesc inca supravietuiesc reziduriile anilor de educatie comunista si post-comunista (mai tineti minte cum a fost regele Mihai tratat la inceputul anilor ‘90) si nu sint mari schimbari din perspectiva generatiei tinere, neinteresata de un asemenea subiect. Dar, chiar si pentru monarhisti, succesesiunea monarhica ridica numeroase semne de intrebare. Cine ii va urma regelui Mihai? Stim ca regele a desemnat-o drept succesoare pe principesa Margareta (fara nici o indoiala o prezenta agreabila),incalcand astfel legea salica care conditiona succesiunea doar pe partea barbateasca a spitei regale. Principesa Margareta s-a facut cunoscuta prin actiunile caritabile purtate sub umbrela propriei fundatii si purtatoarea unui discurs echilibrat, bransat la valorile clasice-europene. Casatorita cu A.S.R. Radu, prima fiica a reprezentat principalul sprijin pentru regele Mihai. Lipsita de urmasi, principesa Margareta e urmata in ordinea succesiunii la tronul Romaniei de sora sa, Principesa Elena a Romaniei iar in a treia expectativa se afla fiul principesei Elena, Nicolae de Romania. Vorbind drept si tinand cont de lipsa de urmasi a principesei Margareta, cea mai serioasa formula pentru tronul monarhic (discutand in termeni futurologici) o reprezinta printul Nicolae, care in decursul acestui an a fost purtat de Principele Radu in toata tara, cu diversele proiecte ale Casei Regale. Daca e sa ne referim la viitorul apropiat, o viitoare Romanie monarhista o va avea in fruntea ei pe principesa Margareta, viitoarea regina-mama alaturi de printul consort Radu de Hohenzollern-Veringen. Ramane insa intrebarea de fond, daca propunerea liberala se bazeaza pe o inclinatie sincera, fundamentata pe trecutul istoric al PNL-ului, sau e doar o manevra de conjunctura, indreptata impotriva presedintelui? In orice caz, Romania are nevoie de monarhie, atat pentru a cotrabalansa clasa politica de la noi cat si pentru a-si regasi trecutul ascuns sub molozul noptii comuniste.

Razvan C.

Apel umanitar

—poate sint unii care pot sa ajute–.Anuntul este preluat de pe o lista de discutii.

Razvan:

…………

Numele meu este Elian Dan si locuiesc in Bucuresti, cu sotia (Ofelia) si fiica mea  Ramona – Stefania in varsta de 5 ani.(aniversati pe 27.06).

Pana la aceasta varsta fetita nu a avut nici o boala mai importanta doar obisnuitele raceli sau “rosu in gat” care au fost tratate prompt cu medicamentele prescrise de doctorul nostru de familie. Dar in ultima luna si ceva a inceput sa acuze dureri de picioruse, obosea relativ repede, drept pentru care am fost la medic si am facut analize.

Bulversati de rezultat am fost la spitalul Grigore Alexandrescu unde le-am repetat. Au iesit mai proaste ca in urma cu cateva zile si atunci i s-a facut si o punctie, care, a facut-o suspecta de Leucemie acuta limfoblastica. Am fost trimisi foarte urgent la spitalul Fundeni (clinica de pediatrie, sectia Prof. Dr. Arion, medic curant Dr.Badea Tatiana) unde s-au continuat analizele precum si punctiile. Ne-au dat sanse de reusita in jur de 80%.
Era pe 1.07.2008 iar analizele aratau asa: Imunofenotipare – rezultate- CD 22+ ; CD34+ ; CD10+ ; HLA-DR+ ; CD19+ ; Concluzie – fenotip de linie B Citochimie – blasti (maduva osoasa) : POX : negativi (granulocite – pozitive) PAS : pozitivi apox. 15% cu granule mici si mari Analize de laborator 01.07.2008) AST = 40 U/l Acid uric = 5.7 mg/dl Glicemie = 85 mg/dl Uree = 46 mg/dl reatinina = 0.6 mg/dl LDH = 329 U/l . In acest moment a fost diagnosticata cu LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA fenotip de line B, si am inceput tratamentul . Ni s-au dat sanse de reusita in jur de 80% .
In prima saptamana transfuzii cu masa eritrocitara si trombocite (cand erau…), hidratare cu glucoza si NaCl iar ca medicamente : Prednison 8 tab/zi (4+4),Milurit 2 tab/zi (1+1), Aspacardin 1 tab/zi (1/2 + ½), Famotidina 1 tab seara, Malox 2 ling/zi.
Incepand cu a doua saptamana au inceput citostaticele (Vincristina, Farmorubicina) , cu Kytril, mai apoi Asparaginase (intravenos si intramuscular) si de cateva zile Neupogen (intramuscular) , iar din cand in cand transfuzii cu masa eritrocitara si trombocite.
In tot acest timp am continuat sa-i dam zilnic medicamentele de mai sus (Prednison, Milurit, Aspacardin, Famotidina si Malox) si sa tinem regim sever. Hemograma de pe data de 25.07.2008 si arata asa : NL = 1000/mmc Hb = 8.6g/dl T = 40000/mmc
Pentru a incerca sa limitam dezastrul produs de citostatice in organismul ei firav am inceput sa-i dam Aloe vera Gel , sucuri de sfecla si tot felul de ceaiuri din plante.

Pe data de 29.iulie insa a venit cea mai nenorocita veste : i-a fost facuta o punctie in sold si au iesit 35% limfoblasti ( !!! ) in maduva osoasa,(in loc de maxim 5%) enorm, ajungand la concluzia ca ea, maduva nu a produs  nimic iar citostaticele nu au avut nici un efect. Din cauza analizelor foarte slabe tratamentul cu citostatice a fost oprit in speranta ca va fi reluat daca ele, analizele se mai ridica . Acum i se administraza transfuzii cu masa eritrocitara si trombocitara (daca are spitalul, ca in majoritatea cazurilor am facut rost prin cunostinte …), antibiotice si Neupogen si am inceput un tratament naturist pe baza de miere de albine de la clinica Nova Vita din Belgrad (750 euro/luna).
In aceasta situatie doctorul curant mi-a spus ca singura solutie este un tratament cu citostatice de  risc foarte mare , cu sanse in jur de 15%  de reusita. Riscul este asa de mare caci se poate muri oricand din infarct, blocaj renal, insuficienta hepatica, etc.,etc., iar, in caz de reusita, organismul va ramane iremediabil afectat . In aceste conditii suntem obligati sa cautam o varianta mai buna in alta parte , cu siguranta in alta tara unde medicina se practica cu adevarat, lucru care este enorm de greu avand in vedere sumele uriase de care am avea nevoie.
Avem senzatia ca traim un vis urat care nu se mai termina. Nici nu stim incotro s-o apucam si am avea nevoie de orice sfat care ne-ar ajuta sa ne salvam fetita. Am vorbit la clinica AKH din Viena ,(unde multi copii au fost salvati in ceasul al 12-lea) cu Prof. Dr.Thomas Check care a spus ca o primeste la tratament dar pentru primele 3-4 luni este nevoie de cel putin 50.000 de euro si asta inseamna bani multi … Daca se pune problema unui transplant medular mai inseamna vreo 100.000 euro.
Din pacate nu mai avem prea mult timp . Este ingrozitor sa spui nu mai este timp destul pentru a salva un copil de la moarte dar asta este crudul adevar. Noi suntem doar niste oameni simpli pentru care fetita lor reprezinta TOTUL. Si am face TOTUL. Nimic nu mai are valoare acum decat viata Ramonei.
Pentru ea traim, numai si numai pentru ea. Vom lupta pana la capat atata timp cat vor mai exista sanse. Ingerasul nostru se afla si acum in tratament la Spitalul Fundeni , clinica de pediatrie , etaj 6 salon 607 si astepta o minune ca sa o salveze.

Orice ajutor in sensul de relatii la Ministerul Sanatatii pentru acceptarea si rezolvarea dosarului, sau la fundatii umanitare ca cea a D-lui Becali, a Andreei Marin, a Mihaelei Radulescu, etc., la ziare si reviste ce pot face publica povestea, la artisti ce vor sa apara intr-un mic spectacol in care pot fi stranse ceva fonduri (am déjà acceptul lui Ovidiu Lipan – Tandarica ), la televiziuni private (am fost déjà la B 1 si am prezentat in direct cazul Ramonei), la alte spitale sau clinici din strainatate, etc., este binevenit si aveti sansa sa salvati un copil nevinovat care are clipe numerate. Adresa noastra este : ELIAN DAN; INTRAREA ARMASULUI NR. 10; SECTOR 1, BUCURESTI

TELEFOANE  0730.11.74.88 (EU) 0722.83.99.99 0722.54.40.00 (SOTIA MEA) .E-MAIL elian_dan@yahoo. com . Am deschis si doua conturi pentru donatii la cererea mai multor prieteni care au trimis acest mail in toate partile.

CONT  IN RON     RO90INGB00009999003 80986 deschis la ING Bank Bucuresti

CONT  IN EURO  RO70INGB00009999010 50452 deschis la ING Bank Bucuresti

Pentru cine vrea sa vada mai multe acte am sa vi le pun pe mail. Va multumim la toti din suflet  si sa va dea Dumnezeu multa sanatate.

Protest in fata Ambasadei Rusiei din Bucuresti

ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA

COMUNICAT

Joi 14.08.2008 intre orele 10.00-13.00 in fata Ambasadei Federatiei Ruse va avea loc un protest impotriva interventiei militare a Rusiei in Georgia.
Ii asteptam pe toti cei care vor sa demostreze impotriva Rusiei
alaturi de noi.
Presedinte
Viorel Ene
Adresa: Bucuresti, sos. Pavel Kiseleff, nr. 6, sector 1

Gena romaneasca si vorbele lui Boloni

“Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deoarece se poate mulţumi cu puţin. Are o capacitate de a suferi în tăcere, fără a se revolta. Toate aceste caracteristici se găsesc în jocul echipei naţionale”(Ladislau Boloni)

Am urmarit si eu meciul de aseara, Romania-Franta 0-0. Am vazut o nationala a Frantei insipida, lipsita de inspiratie si o nationala a Romaniei tematoare, baricadata in aparare si care a bubuit mingile, poate-poate iese ceva. Comentariile ce au curs dupa meci afisau un ton optimist: rezultat bun!, sanse la calificare!, important e ca n-am pierdut! Foarte putini s-au legat de faptul ca am fi putut mai mult, ca Franta nu a aratat mare lucru si a fost o echipa de batut, daca vrei sa iesi afara din grupa, caci a te baga cu fundul in poarta si in celelalte doua meciuri, de unde ar rezulta teoretic inca doua puncte nu iti ajung pentru calificare. Ne multumim iarasi cu putin, facem o performanta din faptul ca n-am pierdut, lasand pe planul secund ca scopul e victoria, prin gandirea unei strategii care sa-ti permita iesirea din grupa. Intram deja in domeniul filozofiei neputintei romanesti, amprentata in gena acestui neam. Un neam cu imense resurse intrinsece dar care pacatuieste la capitolul temeritate, spre neimplinirea lui. Privind lucrurile diacronic, evolutia noastra nationala se bazeaza pe acelasi plan subsidiar, pasind umbrit si cu capul plecat in urma celorlalte neamuri. Veacuri de randul am fi putut domina Rasaritul prin numar, insa am preferat sa vedem cerul din fosnetul padurilor. Un cheag ce nu poate fi exterpit isi trage seva din vitalitatea acestui neam, o educatie umila primita de copiii romani de mici ii face sa se auto-situeze pe un plan inferior altora. Antrenorul Ladislau Boloni da verdictul in materie de fotbal:”toate aceste caracteristici se regasesc in jocul echipei nationale”. De ce cand joaca Romania indiferent cu orice echipa, discutiile microbistilor romani preiau acelasi ton fatalist “ne bat astia de ne rup, n-avem nicio sansa, bine ar fi sa nu pierdem”? Jocul Romaniei intruchipeaza cel mai bine mentalul colectiv al neamului romanesc. Marile victorii vin din ruperea acestor zagazuri mentale, dar din pacate, acestea sint prea rare. De prin ce veacuri se trage reziduul mental ca noi sintem din nastere niste supusi, carora portile biruintei nu le sint niciodata deschise? Acelasi pas sacadat cu traista in spinare, pornit din negurile Evului Mediu si timid, ca nu cumva sa deranjeze. Putem mai mult, dar ne multumim cu putin. Sa indraznim sa visam, sa invingem, sa ne bucuram!

Razvan

Despre frumusetea uitata a vietii (Andrei Plesu)

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.

Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului.

Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor.
Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.

Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine.

Imi incep ziua apoplectic, injurand “situatiunea”: gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei.

Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil.

Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva.

Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie.
Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imedi! atului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii.
Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.
Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline.

Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.

Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?
Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei.
Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu

De prin campania electorala adunate

G. Becali, voievodul, ursul si Principele mai nou atrage si “binecuvantarea divina” in valuta:

… si dezamagirea campaniei electorale: (nu, nu e un candidat, ci actorul Dan Puric):

In pelerinaj la manastirile Petru-Voda si Diaconesti

PERIOADA:

19-22.06.2008
19.06.2008 – PLECARE DIN BUCURESTI SPRE MAN. PETRU VODA (ora 16.00). Participare la Sf. Maslu (slujba de noapte)
19.06-21.06 – MAN. PETRU VODA
PE 21.06 SE PLEACÃ SPRE MAN DIACONESTI. Cazare la Diaconesti
22.06 – SF. LITURGHIE LA MAN. DIACONESTI, APOI PLECARE SPRE BUCURESTI

COST 150 RON

Rel. la tel. 0745124083, 324.26.61

A trecut si GayFest-ul…

A trecut si GayFest-ul, parada minoritatilor sexuale din Romania. Ce am vazut? O puzderie de analisti care ne explicau pe la televizor cat e ceasul si cum noi trebuie sa fim toleranti de vreme ce acum sintem europeni cu acte in regulai—un mars pentru apararea familiei organizat in prima zi a saptamanii GayFest de catre niste fundatii crestine, un mars al Noii Drepte organizat in aceeasi zi cu marsul homosexualilor, un contingent impresionant de jandarmi strasnic echipati ca pentru razboi si o mana de homosexuali, travestiti si ce vor mai fi fost incadrati de dubele jandarmeriei, multa incrancenare, sloganuri belicoase si multime furioasa ori amuzata.

Ce vor fi castigat homosexualii din acest mars nu mi-e prea clar. Ca au vrut sa arate cu tot dinadinsul sa arate ca exista?-ca le place sa provoace? –sa-si exhibitioneze deviatia? Multimea furioasa cu greu a putut fi stapanita pe margine, iar “Fest-ul” lor s-a transformat mai degraba intr-un ‘Protect-Area”. M-a indignit modul in care au prezentat televiziunile evenimentul, intr-o cheie “pro-homosexualitate”, perorandu-se mult pe dihotomia gay vs extremisti de dreapta ori fundamentalisti crestini, insinuandu-se ca majoritatea romanilor cu nasurile cumsecade i-ar accepta pe homosexuali. O mostra in acest sens ne-a oferit-o un anume post tv (caruia nu-i dau numele) care intr-o serie de interviuri luate de pe strada unor bucuresteni a “demonstrat” ca majoritatea romanilor au o opinie toleranta fata de gay. Ca sa fiu mai explicit, din vreo 6-7 interviuri de pe strada, toate au fost pro-homosexualitate. Parca n-as crede, am banuiala ca persoanele care si-au manifestat alte opinii au fost taiate din reportaj. Probabil ca se pompeaza sume imense in a “educa” poporul intr-o viziune europenista, unde adevarul crestin este relativizat. De vreo 3 ani de cand in Bucuresti se organizeaza parada homosexualilor, lucrurile au stat cam la fel.  O fi  si aici o manevra a presei care doreste sa scoata in evidenta tocmai persecutia la care chipurile ar fi supusi homosexualii, ceva in genul “romanii nu au nimic cu noi, singurii care ni se opun sint extremistii” iar de aici ar decurge o serie de favoruri si simpatie europeana pentru homosexualii caci “eurocratia” are legi transante in aceasta problema. Probabil ca si anul viitor ne vom trezi cu inca un mars al gay-lor, altele de protest pasnic ori radical cu scandari din repertoriul peluzelor de fotbal–vreme trece, vreme vine.

Razvan

Cum ne respectam istoria

Pe principiul: “un popor care nu-si respecta istoria nu e la randul lui respectat in lume”, un articol care te lasa fara comentarii: “Taranii din Sarmisegetusa cultiva cartofi si ceapa printre ruine“.

Gr. Lese–”Saracu’ omu’ cu dor”